Cea mai importantă schimbare de mentalitate a secolului al XXI-lea

Societăţile au fost şi ele transformate de-a lungul timpului de schimbările de perspectivă, astfel că deţinerea de sclavi, rasismul sau homofobia – lucruri considerate morale în alte timpuri – au ajuns să fie respinse de public.

De-a lungul istoriei, numeroase schimbări de paradigmă au apărut în urma unor noi tehnologii. Spre exemplu, revoluţia provocată de Galileo în astronomie nu ar fi fost posibilă fără telescop, iar descoperirea ADN-ului de către Crick şi Watson nu ar fi avut loc dacă cei doi cercetători nu ar fi avut la dispoziţie un instrument ştiinţific suficient de puternic încât să permită analizarea moleculei de ADN. Astăzi, omenirea dispune de un instrument similar, ce are potenţialul să provoace numeroase transformări de paradigmă nu doar în ştiinţă, ci şi în societate: Internetul.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Tranziţia de la „obsesia proprietăţii” la obţinerea accesului

În ultimii ani, futurologii şi alţi specialişti în identificarea noilor tendinţe au identificat o nouă schimbare de paradigmă ce are potenţialul să aducă schimbări colosale la nivelul societăţii: tranziţia de la „deţinere” la „acces”. Cu alte cuvinte, tot mai mulţi oameni încetează să-şi mai dorească să deţină obiecte, preferând să aibă mai degrabă acces la acestea atunci când au nevoie. Acest fenomen mai este cunoscut sub numele de „consumul în colaborare” şi de „economie a împărtăşirii”.

Una dintre cele mai importante instituţii specializate în identificarea tendinţelor care vor avea un impact asupra viitorului, The Copenhagen Institute for Futures Studies (CIFS), a organizat de curând o conferinţă pe tema acestei schimbări de paradigmă sub numele „Freedom from Ownership”. România a fost reprezentată la această conferinţă de Ana Iorga, fondatoarea primului laborator de neuromarketing din ţară şi singurul membru român al reţelei CIFS.

Klaus Æ. Mogensen, CEO-ul CIFS, a explicat: „Vrem să închiriem, să împărtăşim şi să împrumutăm mai degrabă decât să deţinem. Această tendinţă este evidentă mai ales pe Internet, unde foarte multe servicii oferă publicului acces la muzică, filme, cărţi şi reviste în dauna proprietăţii. Ea nu se va opri aici, iar în viitor se vor modifica şi comportamentele noastre de consum în ceea ce priveşte bunurile fizice”.

Avantajele accesului au fost sintetizate de Kevin Kelly, fondatorul revistei Wired, într-un eseu celebru intitulat „Better Than Owning”: „Proprietatea nu mai este la fel de importantă cum era pe vremuri. Folosesc drumuri pe care nu le deţin. Am acces imediat la 99% din drumurile din lume pentru că ele sunt un bun public. Ne este permis acest acces pentru că plătim taxe locale. Chiar dacă nu le deţin, aceste drumuri îmi pot servi în orice scop pe care mi l-aş putea imagina la fel de bine ca în cazul în care le-aş fi deţinut. De fapt, chiar mai bine pentru că dacă nu le deţin nu am obligaţia să le întreţin. Majoritatea infrastructurii publice oferă aceleaşi beneficii. Foarte probabil, în viitorul apropiat, nu voi mai «deţine» muzică, filme sau cărţi. În schimb, voi avea acces imediat la toate cărţile, filmele şi melodiile folosind un serviciu la care sunt abonat. Astfel, decizia de a mă bucura de o operă va fi separată de decizia mult mai complicată prin care aleg dacă vreau să «deţin» ceva. Pentru multe persoane acest tip de acces universal este mai bun decât deţinerea. Nu mai ai responsabilitatea îngrijirii, sortării, catalogării, curăţării şi stocării. Pe măsură ce vor deveni mai accesibile, cărţile, muzica şi filmele vor deveni bunuri sociale, chiar dacă nu vor fi plătite prin taxe. Nu este greu de imaginat că şi alte bunuri intangibile vor lua aceeaşi cale. Jocurile, educaţia şi informaţiile despre sănătate se îndreaptă în aceeaşi direcţie”.

Tranziţia de la „proprietate” la „acces” începe să fie vizibilă chiar şi la noi în ţară. Dacă acum un deceniu sau două lumea prefera să acumuleze muzica sub forma mediilor fizice de stocare, fie că era vorba de casete, CD-uri, DVD-uri sau alte suporturi, astăzi multe persoane preferă să acceseze muzica preferată online, fără a mai simţi nevoia de a stoca respectivele cântece în computerul personal. Din acest motiv, platformele ce oferă acces la conţinut, precum Zonga (ce se aseamănă cu mai celebrele Spotify şi Pandora), au parte de tot mai mulţi adepţi. Deşi nu este neapărat intuitiv, prin renunţarea la proprietate în favoarea accesului oamenii se pot bucura de mai multă muzică: în loc să deţină 100 de CD-uri, ei au acces la milioane de melodii.

În Occident, obiceiul „consumului în colaborare” nu este limitat la produsele digitale, ci îşi face simţită prezenţa şi în cazul obiectelor fizice. Până la apariţia platformelor de Internet specializate,  oamenii erau limitaţi la propriul cerc de prieteni atunci când doreau să aibă acces la un obiect sau la o proprietate pe care nu o deţineau. Astăzi, Internetul facilitează formarea rapidă de legături între oamenii care deţin proprietăţi şi obiecte pe care nu le folosesc şi cei ce doresc să aibă acces la acestea.

Primele platforme de Internet destinate acestui scop vizau cele mai costisitoare obiecte şi servicii, cum ar fi mijloacele de transport şi locuinţele temporare. Aşa au apărut site-uri precum Airbnb.com, unde proprietarii de case şi apartament pot închiria pe termen scurt doritorilor o cameră sau chiar o reşedinţă întreagă, sau Zipcar, care permite închirierea unei maşini.

Dacă în Barcelona se găsesc peste 1.000 de unităţi locative de închiriat pe Airbnb, în Bucureşti numărul proprietăţilor disponibile în acest regim este de 229. „În România, nu vom observa foarte curând acest trend la nivelul pieţei imobiliare, mai ales că avem din nou dreptul la proprietate privată abia de 20 de ani. În capitalele turistice europene este ceva obişnuit să îţi închiriezi casa unor străini când eşti plecat în concediu, dar în Bucureşti nu am auzit pe nimeni să facă asta. Nu ştiu nici câţi oameni ar fi dispuşi să îşi închirieze maşina unor străini, pentru weekendul în care nu o folosesc, dar sunt site-uri de precum autostop.ro unde oamenii oferă locurile libere din maşinile lor pe diverse rute. Comunităţile create în jurul consumului colaborativ au înregistrat creşteri mari în Europa de Vest şi SUA (www.zipcar.com, www.bcycle.com, www.parkatmyhouse.com), unde oamenii sunt mult mai dispuşi să maximizeze venitul pe care îl pot scoate din exploatarea bunurilor personale”, a comentat Ana Iorga, singurul reprezentant al României la conferinţa CIFS.

Platformele de consum colaborativ au cunoscut o creştere semnificativă şi în afara spaţiului virtual, un exemplu fiind reprezentat de programele de bike sharing, ce au parte de o dezvoltare extraordinară în ultimii ani în numeroase oraşe.

Cum poate această schimbare de paradigmă să transforme planeta

Autorul Charles Leadbetter oferă în cartea „We Think” câteva indicii despre modul în care societatea va evolua în urma acestei transformări: „În economia lucrurilor, identitatea ta depinde de ceea ce deţii: pământul tău, casa ta, maşina ta. În economia ideilor pe care o creează Internetul, identitatea ta este dată de ceea ce împărtăşeşti: oamenii cu cine eşti conectat, ideile, imaginile, clipurile video, link-urile şi comentariile pe care le transmiţi”.

În aceeaşi carte, Leadbetter subliniază că în secolul al XX-lea societăţile dezvoltate erau preocupate de organizarea şi reorganizarea sistemelor de producţie în masă, a fabricilor, a lanţurilor de aprovizionare şi a celorlalte aspecte legate de sistemul industrial. Fabrica a permis producţia în masă, consumul în masă şi apariţia clasei muncitoare. În acest secol, principala preocupare va fi crearea şi menţinerea unei economii bazate pe inovaţie, iar cel mai important efort va fi acela de identificare a metodelor prin care oamenii pot colabora mai eficient pentru a crea idei noi.

Autorul crede că generaţiile care au crescut cu jocuri multiplayer online, reţele de socializare, software gratuit şi lumi virtuale vor fi modelate de reflexele învăţate pe Internet, care le vor influenţa toată viaţa.

Membrii acestor generaţii vor fi obişnuiţi să colaboreze, să împărtăşească şi să muncească alături de colegii lor. În timp, Internetul va modifica modul în care percepem aspectele materiale ale vieţii noastre. Aşa cum fabrica ne-a încurajat să privim totul prin prisma liniei de producţie ce livrează produse către consumatori, Internetul ne va încuraja să-i privim pe cei din jurul nostru drept potenţiali participanţi la conceperea unor soluţii de colaborare, susţine Leadbetter.

Această schimbare de mentalitate va avea numeroase beneficii atât pentru utilizatorii produselor, cât şi pentru natură. Sistemul dezvoltat în secolul al XX-lea favorizează hiperconsumul, iar impactul acestuia asupra mediului înconjurător este extraordinar. Un exemplu este oferit de Marea Insulă de Gunoaie din Oceanul Pacific, o zonă uriaşă în care se găsesc peste 3,5 milioane de tone de deşeuri, dintre care 90% din material plastic.

Consumul în colaborare va permite oamenilor să obţină ceea ce îşi doresc fără a mai fi nevoiţi să deţină obiectul care duce la rezultatul ţintit. O statistică realizată în SUA arată că, în medie, o bormaşină este folosită doar 20 de minute de-a lungul întregii sale perioade de utilizare. Cu toate acestea, jumătate dintre gospodăriile americane deţin un asemenea instrument. Cei ce pledează în favoarea consumului colaborativ subliniază că oamenii îşi doresc rezultatul produs, nu bormaşina în sine. Un serviciu ce oferă rezultatul dorit ar reduce masiv costul ecologic asociat producerii, transportării, stocării şi reciclării fiecărei bormaşini.

De asemenea, reducerea hiperconsumului ar duce la conceperea unor produse mai durabile, eliminând tendinţa „uzurii morale planificate” (Planned obsolescence), în care producătorii limitează voit durata de viaţă a produselor ca să-şi asigure cererea pentru viitor. „Tot mai multă lume conştientizează că hiperconsumul nu aduce satisfacţie. Noţiunea conform căreia proprietatea este bariera dintre tine şi ceea ce îţi doreşti este depăşită”, subliniază Ron Williams, fondatorul platformei Snapgoods.

Reacţiile publicului împotriva hiperconsumului au început să răzbată în ultimele decenii. În 1996, Chuck Palahniuk scria în Fight Club că „publicitatea ne face să alergăm după maşini şi haine, să muncim pentru nişte slujbe pe care le urâm pentru a putea cumpăra lucruri de care nu avem nevoie”. Dincolo de impactul asupra mediului, această tendinţă nu pare să aibă un efect pozitiv asupra fericirii: deşi americanii trăiesc în case de trei ori mai mari decât în 1950, care nu cuprind toate obiectele pe care aceştia le achiziţionează, nivelul de fericire al cetăţeanului american nu este mai mare. Din acest motiv, tot mai mulţi oameni decid să renunţe la acest stil de viaţă. „Lucrurile pe care le consumam au ajuns să mă consume ele pe mine”, a explicat Graham Hill, fondatorul site-ului TreeHugger, într-un editorial publicat de curând în New York Times.

Tendinţa consumului în colaborare va deveni şi mai răspândită ca urmare a progresului tehnologic. Un exemplu important este oferit de automobilul fără şofer, făcut celebru de Google. În mai multe state americane a fost permisă folosirea maşinilor care se conduc singure pe drumurile publice, iar experţii preconizează că în 10-20 de ani aceste maşini vor domina şoselele. Acest lucru va permite tuturor celor ce nu pot folosi un automobil astăzi – persoane cu dizabilităţi, bătrâni, tineri ce nu au vârsta necesară pentru permis sau  persoane care au consumat alcool – să călătorească oricând îşi doresc. Statisticile arată că astăzi, în medie, un automobil este folosit pentru doar o oră pe zi. Atunci când maşinile se vor conduce singure şi vor fi disponibile oricui are nevoie, la orice oră, nevoia de a le deţine va fi mult diminuată.

Toate aceste schimbări promit să transforme relaţia noastră cu natura, reducând în mod considerabil impactul nostru asupra mediului înconjurător fără a fi nevoie să renunţăm la beneficiile dorite. Tranziţia de la „deţinere” la „acces” va continua să se desfăşoare în următoarele decenii, iar impactul său asupra societăţii nu poate fi anticipat pe deplin. Revista americană Time a inclus consumul colaborativ pe lista celor 10 idei care vor schimba lumea, proclamând că „la un moment dat vom privi în spate către secolul al XX-lea şi ne vom întreba de ce deţineam atâtea obiecte”. Rachel Botsman, autoarea cărţii What’s Mine Is Yours: The Rise of Collaborative Consumption, este de părere că „Revoluţia Colaborativă ar putea avea un impact la fel de mare ca Revoluţia Industrială”.

Sunt aceste previziuni prea optimiste? De-a lungul istoriei, schimbările de paradigmă nu şi-au făcut resimţit imediat efectul în societate, ci au avut nevoie de timp pentru ca tehnologiile care le-au provocat să se răspândească. Aşa cum nimeni nu a putut anticipa modul în care tiparul conceput de Gutenberg avea să transforme religia în Europa prin eliminarea monopolului Bisericii Catolice asupra reproducerii şi interpretării Bibliei, şi astăzi este dificil de anticipat modul în care omenirea va fi afectată de această nouă schimbare de paradigmă. Răspunsul îl vom avea în câteva decenii, pe măsură ce accesul la Internet va fi devenit ubicuu.